Scrisoare pentru unicul meu fan
Vreau sa incep prin a iti transmite sincere scuze pentru intarziere la mesajul pe care mi l-ai transmis din momentul cand m-ai intalnit. Asta e a doua scrisoare, prima s-a ratacit din motive tehnice....nu e o scuza totusi ca am intarziat atat de mult cu un raspuns !
As vrea sa iti multumesc ca existi, ca ai crezut si inca crezi in mine cu un foc legendar pe care nu credeam k o sa il simt atat de aproape incalzindu-mi sufletul. Ai fost langa mine de atatea ori iar ignoranta mea a fost de-a dreptul uluitoare,aroganta de-a dreptul dezgustatoare...
As vrea sa sti ca acum vad ce ai facut pentru mine si ce inca faci si o sa faci ,sper ca nu ai renuntat la mine...stiu ca nu ai renuntat la mine. Ai fost singurul om care a stat in umbra mea incercand sa-mi ghidezi pasii spre lumina,iar eu dobitocul nu am facut decat sa-mi indrept toata ura , frustrarile...pasiunea si aroganta spre tine...tinta sigura.Te-am vazut cu lacrimi in ochi, credeam ca sunt lacrimi pentru tine, ca iti distrug lumea....dar plangeai pentru mine,pentru ca imi distrugeam lumea. Ma intreb acum oare esti chiar om, sau esti chiar o legendara nimfa venita din vremuri legendare sa imi fi coloana vertebrala sa fiu eu , un om onorabil drept ,corect cu buni si rai totodata , sa nu pot fi atins de ura oamenilor,care si ei ca si eu suntem blestemati sa traim in lumea asta...Cu lacrimi in ochi si cu un zambet pe buze vad acum !! Ai reusit iubitul meu fan, ai reusit sa-mi dezlegi legaturile pline de negreala si infectie din jurul ochilor,vad acum ....vad cine sunt ,si sunt minunat....ai reusit preaiubitule fan . Cum? .....
Sper ca esti bine, stiu ca esti bine !
Asta nu e o scrisoare de multumire , nu e o scrisoare pentru a imi afisa ego-ul de campion. Vreau sa te bucuri pentru mine, vreau sa fi mandru de mine....vreau sa iti simt zambetul de la milioane de ani lumina distanta cand imi vei urmari drumul drept pe care am pornit.....
Minunatul copac vesnic verde
Cum ai crescut atat de falnic cu frunzele atat de grele
O frunza sunt si eu atarnat pe ale tale ramuri ,crede !
Ai suportat ploi , furtuni si arsite ura si cuvinte grele...
Nu m-ai lepadat in toamna din aceste vremuri crude
Cu incredere cu iubire si zambet
Cu intelepciune ,fapte si peisaje lucide
Minunat am devenit, un imaculat ...suflet !
Cu multa dragoste
Mihai Paunescu,fanul singurului meu fan